candva

Visare

Şi ce te-ai face dacă totul nu e aşa cum ai crezut Tu?
Detaliile îţi aleargă în faţa ochilor, însă ce e
Mare ţi se scurge treptat, dar fără milă, printre degete.
Nu realizezi acum.
Dar, mai târziu, te trezeşti din amăgirea de iluzii şi imagini colorate fară viaţă! Simţi că odată te-ai mai întâlnit cu aşa ceva şi…taci. E linişte în jur, ceilalţi vorbesc, cine ştie despre ce.
Tu te uiţi la ei… şi îşi vine să urli că nu îi auzi!
În mintea ta deja sunt alte zgomote, ca şi cum ai avea subtitrarea unui film prost decalată de sunetul cuvintelor “lor”… .
Se învârte. Te ameţeşte. Dar te lasă în picioare. Simţi cum sângele te părăseşte, îţi lasă venele secate, dar tu stai ca şi cum nu ai simţi nimic. Parcă îţi e străin.
Şi da! Îţi e străin.
De ce îţi e străin te întrebi acum?…
Îţi spun
eu de ce!
Îţi e străin pentru că ai închis ochii şi ai acceptat de fiecare dată.
Pentru că nu ai avut curajul să îi spui “STOP!”. Ai tăcut şi acum te întrebi de ce ţi se întâmplă asta!Îndrăzneşti? Da! Cum să nu îndrăzneşti? Îţi spui că e un vis şi închizi ochii. Crezi ca scapi. Pentru o clipă aşa pare. Dar ţi se deschid ca prin farmec şi ce vezi?
Vezi
culori. Culori pe care le-ai visat tot timpul. Culori pe care le vedeai doar pentru că aşa voiai.
Acum simţi. Simţi cum fiecare culoare are sunetul ei, cum fiecare culoare are lumina si emoţia ei. Te miri! Te sperii!
De unde ştii că acum nu visezi? De unde ştii că acum trăieşti? Cine să te ajute?
Ai fost arogant! Şi nu ai ascultat atunci când imaginile îţi apăreau în faţa ochilor spunându-ţi să te opreşti! Aşa-i că nu mai înţelegi nimic?
Îţi iei
verdele. Îl iei pentru că şi adineauri tot verde aveai în mână şi închizi ochii iarăşi sperând că te vei trezi.
Şi te trezeşti.
Îţi e străin şi aici.
N-ai mai văzut cum
Timpul se plimbă uşor pe malul lacului vegheat de Sălcii plecate, ca şi cum ar vrea să îl sărute uşor, aşa cum o face o mamă înainte de culcare după-amiaza. Şi totuşi nu te mai simţi respins. Nu mai simţi că locul tău e unul pus greşit într-un puzzle. Nu ai mai văzut cu Ochii ăştia ai tăi albaştri cum Muzica se aleargă cu Vântul. Da! Nu ai mai văzut cu Ochii albaştri pentru că cei căprui te-au lăsat să îţi găseşti locul.
Iar Locul acesta, în care
Liniştea e Mamă, te-a aşteptat. Ţi-a dat înapoi Ochii albaştri.
Şi totuşi… .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s